Skip navigation

Şi iată că iarăşi a inceput şcoalaa… Îmi cer scuze pentru lipsa mea îndelungată, dar a durat ceva până am trecut peste vacanţă, iar apoi a trebuit să mă reculeg după începerea şcolii. Doar sunt Un EmoKid, trebuia să plâng puţin pe la colţuri, că aşa e la modă.

De fapt..am observat ceva…emokizii nu mai sunt aşa de în vogă cum obişnuiau să fie. După ce o să plâng bine, o să îmi schimb numele in “HipsterKid”, doar trebuie să rămân în topuri.Mda..bine. Acum că am terminat cu melodramele tipice emokizilor, voi trece la ceva mai interesant.

Ca să treacă mai repede a doua săptămână de şcoală, am decis că e cazul să dau o tură prin capitală, prin sfântul şi atotputernicul Bucureşti. Evident, profesorii nu au fost prea fericiţi, dar mă doare la patină. Oricum, de-abia aştept banchetul ca să ii pot înjura bine pe toţi. Asta dacă nu cumva îi apucă iarăşi pofta de greve, şi m-oi trezi că nu mai termin liceul anul ăsta.

Oricum, vorbeam de Bucureşti. Trebuie să recunosc, ador oraşul ăla doar pentru că are metrou şi pentru că oamenii au un accent adorabil! Tocmai de aceea, am petrecut o zi întreagă făcând ture de nebună cu metroului. Dar apoi a venit seara. Şi aici apare adevăratul motiv pentru care am mers în capitală. Tot ce pot spune e Guns N Roses sunt cei mai tari şi ii voi iubi forever! După 7 ani în care salivam după Axl Rose şi Slash, a venit momentul să văd formaţia LIVE. Evident, facem abstracţie de faptul că Slash nu mai e in GNR de ani de zile si că Axl a cam îmbătrânit.

În ciuda unor mici probleme cu sonorizarea la începutul concertului, totul a fost superb! Bine..tot nu înţeleg ce era cu ghiulurile alea la gâtul lui Axl, dar hai să nu ne legăm de asta. E bătrânel, nu e obligat să fie în pac cu moda. “Live and let Die”, “Don’t cry”, “Welcome to the Jungle”, “Sweet Child Of Mine”, “Paradise City”, “Nightrain”, “November Rain” sunt câteva din piesele pe care le-au cântat.  Dacă ar fi fost după mine, i-aş fi ascultat până stăteam în cap..dar evident a venit şi momentul în care a trebuit să plecăm…

Pe cât de în extaz eram după concert, pe atât de revoltată sunt acum când încă mai aud de la oameni care nu au fost acolo, cât de naşpa a fost sonorizarea şi cât de nasol cânta Axl. Oricum, eu ştiu cum a fost cu adevărat, şi nu o să îmi pară rău că i-am văzut!

Din păcate…un singur lucru lipsea…adică un singur om…SLASH. Axl poate fi inima formaţiei, dar Slash e sufletul ei, si nimic nu mai e la fel fără el!

Gata. Mi-am terminat teoriile. Mă duc la o beută bună!

P.S.: Doresc să mulţumesc prietenilor care au făcut posibilă participarea mea la acest concert!

Si vine iar vacanta cu trenul din Franta. Asta obisnuiam noi sa cantam in generala. Nu sunt foarte sigura de ce. Francezii au vacanta mai lunga? Ce e asa special la tara aia de e capabila sa detina vacantele noastre? Nu cred ca voi afla vreodata, dar nici nu-mi pasa in mod special. Ce mai important lucru e ca in mai putin de 2 saptamani suntem oficial in vacanta. Desigur, facem abstractie de greva si de faptul ca nu am mai dat pe la scoala de o saptamana.

Vara asta…pfoai…e ultima vara linistita inainte de facultate. Ca vara viitoare nu se pune. BAC, admitere, cautari de apartamente…astea sigur nu pot fi incluse in vacanta. Dar poate totusi o sa se inghete anul si mai facem un an de scoala, ca doar profii au impresia ca noi suntem masochisti si vrem cat mai multa scoala ca sa fim satisfacuti. Doar scoala e o placere, e un lucru pe care noi il facem voluntar, ca un hobby.

Oricum, deja imi bag piciorul in toate, e vacanta, nimic nu mai conteaza, nimic nu poate merge prost. Abia astept sa merg in Vama, poate mai dau o tura in Amsterdam si mai vad eu in rest ce fac. Maine e ziua noastra, deci trebuie sa facem chef. Cel mai bun mod de a incepe vacanta.

Un EmoKid va pupa pe portofel! Sa chefuiti bine!

Mda…iată că iar şi din nou mă plictisesc şi stau să analizez oameni neimportanţi şi care doar ne respiră aerul degeaba şi ne freaca nervii. De fapt mie nu mi freacă nimeni. Şi vreau să muţumesc tuturor sfinţilor pentru asta. Nu cred că aş suporta să aud în fiecare zi oameni care se crizează că de ce stau cu partea dreaptă spre ei în loc de stânga, sau de ce vorbesc cu aia sau cu cealaltă. OK, de fapt eu doar par că-mi îndulcesc viaţa şi că spun doar tâmpenii ca să te fac să te simţi prost că tu ai oameni aşa idioţi în jurul tău, dar adevărul chiar e ăsta. Pe mine nimeni nu mă freacă la cap.

Sincer, cred că asta e doar imaginaţia mea. Evident că există o tonă de oameni proşti şi enervanţi care încearcă să-mi toace creierul. Evident că bat din gură ca nişte mori stricate. Şi evident că eu nu-i ascult. Slavă Domnului pentru asta. Acum aş putea să ţin un discurs ca ăia care primesc Oscaruri:

Vreau să mulţumesc în primul rând familiei şi prietenilor care m-au susţinut de la bun început, încă de când eram un mic copil şi am realizat ce înseamnă reproşurile şi insultele. De asemenea, doresc să-i mulţumesc educatoarelor de la grădiniţă, şi învăţătoarei şi mai ales tuturor profesorilor din generală şi liceu. Nu aş fi fost ce sunt acum fără ei. Nu aş fi fost în stare să ignor toate cretinismele pe care unii oameni le pot spune şi nu aş fi fost în stare să gândesc singură. Încă o dată: Vă mulţumesc!

Mda…Profundă treabă.

Tot mai multe fete suferă de PMS, nu? De la vârste din ce în ce mai fragede. Trist lucru, şi aş putea spune multe lucruri despre acest subiect, lucruri deloc frumoase… dar atunci toţi băieţii m-ar înjura, aşa că mă voi abţine. Hmm..e cam greu să mulţumeşti pe toată lumea.

Am observat lucrul ăsta când m-am trezit cu o fată plângându-mi pe umăr(metaforic vorbind. ideea e ca plângea şi aştepta să o consolez). Nu mi-a prea ieşit, dar ea era prea ocupată să îşi bată capul cu chestii inutile ca să mai observe că eu nu prea ştiu ce să spun ca să pară că-mi pasă. Din ce am priceput şi am reţinut, tipa se certase cu una pentru că era geloasă (ceva cu un fel de triunghi amoros, doar că între 3 prietene care nu erau atrase una de alta). Până acuma totul este cât se poate de fascinant……NOT! Mai ales că cele 3 s-au certat pentru că nu petreceau îndeajuns de mult timp una cu cealaltă.

Chestia asta e fără ieşire. Oameni trişti care nu au ce face cu nervii decât să-i fută de-amiază pentru că lui X i-a luat cu 2 secunde mai mult să raspundă la o întrebare. Aşa ajung oamenii să se sinucidă. Tristă treabă. OOK…ce legătură au sinuciderile cu PMS-ul? N-am nici cea mai vagă idee. Eu eram doar revoltată de răspândirea din ce în ce mai largă a acestui sindrom aşa că am simţit nevoia să aduc vorba de el.

Pur şi simplu geniali. Se vede că-s ardeleni de-ai noştri!

Nu am nici cea mai vagă idee la ce am vrut să mă refer când am dat acest titlu idiot. Oricum nici nu cred că are prea mare sens ce urmează să scriu deci o las baltă cu explicaţiile deloc plauzibile care îmi trec acum prin cap şi voi trece la mirificul subiect al zilei.

Ieri, ca tot omul plictisit şi fără chef de şcoală,în prima zi dintr-o săptămână care nu se anunţă deloc glorioasă, am dat o tură printr-o mirifică cafenea cu un prieten. Nimic fascinant până acum, nu? Evident, toată lumea merge la cafele sau la băut de alcooale ca să îşi înece amarul şi frustrarea. Mda… într-un fel sau altul asta am făcut şi eu, deşi în acel moment  eram foarte chill şi nu simţeam nevoia să critic. Desigur, mare greşeală. Nu e bine să mergi la cafele cu oameni egoişti, egocentrici, narcisişti etc. atât timp cât tu eşti într-o stare zen, pentru că îţi strică toată armonia. Şi deci am început să discutăm despre oamenii care nu sunt la fel de perfecţi ca el. Adică el vorbea şi eu ascultam.

Trist subiect, dar când un om narcisist se plictiseşte, e musai să înceapă să se laude şi să îi facă pe toţi ceilalţi de mândra minune. Şi aşa s-au derulat 3 ore mirifice din viaţa mea nesemnificativă. Am stat şi am ascultat un băiat cum îmi spunea cât e de de frumos, parcă încercând să ma convingă şi pe mine de asta. Nu cred că e nevoie să spun că nu a reuşit. Doar că după ce-am ieşit de acolo am început să îi povestesc despre mirificitatea mea. Şi acum mă reneg pentru acest comportament nesăbuit.

Oricum, aşa cum era de aşteptam, acest post nu are nici cap, nici coadă, aşa că o să-l las aşa în plop. Bănuiesc că până aici e clar că nu am discutat nici despre rugăciuni, nici despre frumoasele flori de vară pe care urinează câinii.

Iată că din nou societatea îşi bate joc de oamenii mai puţin puternici, şi anume de copii şi tineri. Adică iarăşi ni se dă o vacanţă din aia în glumă, aşa de-a-mpixu cât să simţim gustul dulce al vacanţei şi libertăţii. Mi se face rău când mă gândesc că în câţiva ani noi vom fi cei care torturează noua generaţie, adică viitorul ţării.

Săptămâna viitoare pe vremea asta voi fi terminat prima zi din al doilea semestru de şcoală. Ce fericire! Sunt în extaz de-a dreptu. Iar ne batem capul cu note inutile care nu reprezintă decât talentul la tocit sau la copiat, după caz. Mulţumesc tuturor sfinţilor că eu fac parte din cea de-a doua categorie şi nu îmi fut timpul învăţând chestii inutile pe care nu le voi folosi niciodată.  Desigur, aici nu mă refer la lucruri inutile, dar totuşi importante ca geografia sau istoria, ci mă refer la comentarii kilometrice ce trebuie tocite şi care nu ajută elevii decât să adere la spiritul de turmă sau la Pascal-ul deja fosilizat şi predat de profesori care ar fi trebuit să fie de mult în pensie şi care nu au lucrat în viaţa lor pe un calculator.

Hai să mergem la olimpiade ca proştii şi să învăţăm din o mie de manuale deodată că poate-poate ajungem undeva, chiar dacă toate meritele le vor lua profii care nu au făcut decât să te considere un nimic de când te-au cunoscut, şi care desigur se vor preface că nu te-au văzut în viaţa lor din clipa în care nu te califici la internaţională.

Oricum, trecem peste aceste detalii nesemnificative care nu interesează pe nimeni. În momentul ăsta vacanţa este cea mai importantă şi o să mă bucur de ea! Vacanţă plăcută!

I couldn’t believe my luck! It was a miracle! I never thought that I can be so magnificent! I think everything happened only because of my gorgeous qualities. I could have died a thousand times that day! But no! I survived! I’m just like Jesus! OK…actually, this is not a very good example… Jesus died once, I didn’t. So this proves that I am way better than him.

However, we’re not here to write about saints or whatever. I need to tell you about my extremely lucky day. Firstly, I didn’t wake up. To be honest, I did wake up, but really late, so my chances of getting to school on time were more that nonexistent. Therefore, I decided to skip classes. I was much younger and inexperienced, so you’ll have to forgive me for my ungracious act. After taking this decision, I walked thorough town in search of some adventure. I am too awesome to do boring stuff all day.

After a moment of thinking, I knew what I had to do. I had to go fishing. But not anywhere, I needed to fish in the Sasarus River. I felt it in my blood, and I was totally right! I can be so brilliant sometimes. And I really love to walk along the river’s bank. Anyhow, I started fishing, and although I didn’t catch to many fish, I did saw something fishy. It was a crazy boy sailing in a hot tube and yelling, so I started to throw rocks at him. He seemed high and I didn’t want him to kill me and the best solution was to make him pass out. It didn’t actually work the way I wanted, but the best part is that I am still alive.

At some point I got bored of catching nothing. I am too wonderful. Walking on the streets, I saw a familiar face and I couldn’t believe my eyes! It was the same boy for the hot tube and was coming in my direction with a teaspoon. I tried to ignore him, but seemed extremely determined to do something, so again I had to hit him, and I must say I’m not at all proud of myself. I took a baseball bat and kicked him. He didn’t fall, and tried to kill me with the teaspoon, so I had to beat him in order to same my life.

If it weren’t for my stupefying self-consciousness, I would have been dead and not able to write this story. I must agree that skipping school is not only a bad thing to do, but is also dangerous. Therefore, if you are not as lucky as me, don’t do it! The next days I was still in shock! I couldn’t believe my luck!

[Poor BoB! He doesn't know that he hit poor Chucky!!!]

Probably not. But why do people ask stupid questions? Nu cred că se va şti vreodată.. Mai ales că eu chiar sunt curioasă la ce se gândesc oamenii când pun întrebări fără sens. Este chiar fascinant să vezi cum gândeşte o persoană relativ retard . Deşi ele de obicei nu gândesc. Lucru care le face pe aceste magnifice specimene chiar şi mai fascinante.

Noroc cu reflexele necondiţionate, că altfel ar fi murit de mult. Ar fi uitat să respire şi să bea apă şi deci nu ar fi dus o viaţă prea lungă. De mâncare facem abstracţie, că deja multă lume a uitat de ea. Doar nu aşa a apărut anorexia? Oricum, asta intră în altă caterogie, nu discutăm despre probleme de nutriţie în postul ăsta, sau în oricare altul.

O persoană proastă, adică în principiu fără pic de cultură şi bun simţ (nu mă leg de oamenii cu diferite boli),  are tendinţa de a grohăi la orice (prin grohăială, mă refer la râs, doar că proştii când râd, parcă grohăie ca nişte porci- lucru care demonstrează din nou poziţia lor în societate), mai ales la fuste scurte, glume porcoase care nu au nicio logică, animale care se reproduc gen discovery channel etc., de a înjura când cineva îi face o observaţie şi de a pipăi orice fată (sau băiat) îi iese în cale.

Când daţi de asemenea persoane, încercaţi să purtaţi conversaţii cât mai scurte şi să staţi cât mai departe de ele posibil. Oricât de fascinante ar fi, nimeni nu a spus că e şi sănătos să le analizezi şi să petreci mult timp cu ele. Pot deveni droguri.

Mda… am cam lenevit, asta-i clar…Nici nu mi-am facut lista aia de wishes pt. 2010, nici nu am analizat ce mi-a plăcut din 2009… Sincer, din câte se pare 2009 was the best year ever. 2010 e cam macabru la prima vedere. 12 zile şi deja 4 morti. Nici măcar nu de gripă nouă. Dacă aşa continuă tot anul, o să se inventeze felicitări cu tot felul de desene cu coştiuguri(sau coştiuge??, în fine. irelevant.) ca să nu mai fie nevoită lumea să zică “condoleanţe” prefăcându-se că pune suflet, dar de fapt bucurându-se că nu se află în locul tău.

Am un moment de persoană mega-optimistă, aşa-i? Oricum, din păcate eu de obicei fac parte din persoanele care încearcă să pună suflet and all that stuff, dar nu le prea iese. Nu mă înţelege greşit. Îmi pasă, nu aş vrea să fiu în locul unui om mort sau a cuiva care a pierdut pe cineva, dar nici nu mă bucur că nu sunt în vreuna din situaţiile respective. În principiu, sunt doar indiferentă. Cred că mama m-ar bate în momentul ăsta, dacă ar vedea ce scriu sau dacă m-ar auzi spunând aşa ceva, aşa că să nu mă pârăşti.

E clar că acum ai o părere relativ proastă despre mine, dar nu sunt eu de vină. Sunt doar o victimă a societăţii (ohh yeah! this crap is really good!). Nici măcar nu am fost la vreo înmormântare, şi vizitez morminte în mare parte din obligaţie. Evident că nu mă apuc să fac şi poze, doar nu-s ceva emokid sad. Eu sunt The EmoKid. Nu mă jigni.

În principiu sunt chiar mândră de mine. Asta înseamnă că nu o să-mi fie greu să fiu doctor, unde o să văd oameni murind ca pe bandă rulantă. De fapt chiar abia aştept faculta ca să facem studii pe corpurile din morgă. Nu îmi uşurez deloc situaţia, aşa-i? Cred că cu fiecare frază scrisă, părerea ta despre mine se înrăutăţeşte. Dar ştii care e problema de fapt? Pur şi simplu nu îmi pasă. Mai ales că tocmai mi s-a dwl ultimul episod din HIMYM.

Apropo. An Nou Fericit şi cât mai puţin sângeros şi morbid tuturor!

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.