Şi iată că iarăşi a inceput şcoalaa… Îmi cer scuze pentru lipsa mea îndelungată, dar a durat ceva până am trecut peste vacanţă, iar apoi a trebuit să mă reculeg după începerea şcolii. Doar sunt Un EmoKid, trebuia să plâng puţin pe la colţuri, că aşa e la modă.
De fapt..am observat ceva…emokizii nu mai sunt aşa de în vogă cum obişnuiau să fie. După ce o să plâng bine, o să îmi schimb numele in “HipsterKid”, doar trebuie să rămân în topuri.Mda..bine. Acum că am terminat cu melodramele tipice emokizilor, voi trece la ceva mai interesant.
Ca să treacă mai repede a doua săptămână de şcoală, am decis că e cazul să dau o tură prin capitală, prin sfântul şi atotputernicul Bucureşti. Evident, profesorii nu au fost prea fericiţi, dar mă doare la patină. Oricum, de-abia aştept banchetul ca să ii pot înjura bine pe toţi. Asta dacă nu cumva îi apucă iarăşi pofta de greve, şi m-oi trezi că nu mai termin liceul anul ăsta.
Oricum, vorbeam de Bucureşti. Trebuie să recunosc, ador oraşul ăla doar pentru că are metrou şi pentru că oamenii au un accent adorabil! Tocmai de aceea, am petrecut o zi întreagă făcând ture de nebună cu metroului. Dar apoi a venit seara. Şi aici apare adevăratul motiv pentru care am mers în capitală. Tot ce pot spune e Guns N Roses sunt cei mai tari şi ii voi iubi forever! După 7 ani în care salivam după Axl Rose şi Slash, a venit momentul să văd formaţia LIVE. Evident, facem abstracţie de faptul că Slash nu mai e in GNR de ani de zile si că Axl a cam îmbătrânit.
În ciuda unor mici probleme cu sonorizarea la începutul concertului, totul a fost superb! Bine..tot nu înţeleg ce era cu ghiulurile alea la gâtul lui Axl, dar hai să nu ne legăm de asta. E bătrânel, nu e obligat să fie în pac cu moda. “Live and let Die”, “Don’t cry”, “Welcome to the Jungle”, “Sweet Child Of Mine”, “Paradise City”, “Nightrain”, “November Rain” sunt câteva din piesele pe care le-au cântat. Dacă ar fi fost după mine, i-aş fi ascultat până stăteam în cap..dar evident a venit şi momentul în care a trebuit să plecăm…
Pe cât de în extaz eram după concert, pe atât de revoltată sunt acum când încă mai aud de la oameni care nu au fost acolo, cât de naşpa a fost sonorizarea şi cât de nasol cânta Axl. Oricum, eu ştiu cum a fost cu adevărat, şi nu o să îmi pară rău că i-am văzut!
Din păcate…un singur lucru lipsea…adică un singur om…SLASH. Axl poate fi inima formaţiei, dar Slash e sufletul ei, si nimic nu mai e la fel fără el!
Gata. Mi-am terminat teoriile. Mă duc la o beută bună!
P.S.: Doresc să mulţumesc prietenilor care au făcut posibilă participarea mea la acest concert!
